Dupa o pauza de cateva luni bune in ale scrisului regulat, pe 31 octombrie, Albert m-a luat in mod oficial in echipa Dulapiorul.com.

In luna martie a acestui an am renuntat in a mai scrie pe Monden West datorita lipsei de timp, a presiunii care mi-o facea venirea BAC-ului, cu zecile de meditatii si o groaza de alte prostii fara rost. Uneori ma mai apuca dorul de scris si o faceam aici pe blog insa nu era acelasi lucru pentru ca nu ma adresam unui public atat de numeros.

In luna ce a urmat am primit o veste buna din partea Adei Bogoevici, aceea de a o ajuta cu updaturi-le pe situl lui Marius Nedelcu, asta dupa ce din iulie 2008 postam  activ pe forumul sau. Pot spune pe scurt ca fac acest lucru cu cel mai mare drag pentru ca stiu sigur ca am de-a face cu oameni seriosi si draguti in acelasi timp. Spun asta pentru ca in trecut avusesem cateva experiente neplacute fie cu artistul, fie cu “staff-ul” acestuia, lucruri de care ma bucur ca am reusit sa ma detasez in totalitate si sa nu imi pese absolut deloc ce fac acele persoane “bine intentionate”.

Acum ca trecura examenele si am inceput facultatea chiar simteam nevoia sa mai am o ocupatie constanta care sa ma solicite zi de zi. Raspunsul a venit ca din cer cand vazusem pe Twitter ca se cauta editori. Culmea e ca era un blog pe care il citeam si care se ocupa de muzica & showbiz, lucrurile despre care scriu cu cea mai mare placere (desi la facultate sunt evitate mereu si se prefera stirile mai “serioase”).

So, pe final, vreau sa spun ca pe blogul meu voi scrie ceva mai rar si voi pune mai multe poze!

Read the news on www.dulapiorul.com

 

Vedere din parcul Herastrau

Iata ca ce a fost mai greu a trecut si zilele acestea implinesc o luna de cand sunt in Bucuresti. Deocamdata niciuna dintre previziunile sumbre ale unor persoane de acasa nu s-au indeplinit si pot spune cu mana pe inima ca imi chiar place. Ma distreaza la maxim cand vad faze de genul oameni care se inghesuie ca idiotii in autobuz iar dupa nici 1 minut vine acelasi numar si e gol. Nici macar oamenii, mai acrii de felul lor decat prin zona mea, nu pot sa spun ca ma deranjeaza. Te adaptezi situatiei si raspunzi cu aceeasi moneda. In aceasta luna de zile am fost in destul de multe locuri precum lansarea la cinema a “State de Romania”, videochat-ul apropo.ro cu Loredana din Brown Sugar, concertele Alexandra & Alec din DejaFu si Violeta’s VK sau ziua mea de nastere (fara vreo petrecere anume ci doar cateva cafelute prin oras cu oameni dragi precum Sorina, Alexandra Ivan & Alec Sandor, Ada Bogoevici sau Alex).

La inceputul lunii am dat si startul facultatii (Jurnalism- Hyperion) despre care, pana acum, am o parere foarte buna. Am un orar destul de lejer, ore interesante si colegi…. well inca nu ii cunosc prea bine ca sunt enorm de multi si eu stau destul de prost cu retinutul numelor and stuff dar am cativa cu care ma inteleg foarte bine (aici ma refer la Alex, Dia, Andrei sau Anca). Zilele trecute am aflat ca am castigat un CD Inna cu postul scris de mine ceva mai jos (Inna things) si nu pot sa spun decat ca ma bucur pentru ca asta inseamna ca am scris quite well articolul. Hai ca m-am lungit destul de mult si ne auzim cu un alt post mai “personal” peste o luna. Chiar acum ma mut intr-o noua locatie si apoi zbor spre Arad pentru o saptamana. Ne auzim cu bine!

Cei care ma urmaresc pe Twitter (cont privat, sorry) probabil ca au vazut cand am scris ca fac un review la un album si poate unii sa intrebau despre ce e vorba. Ei bine, cu ceva ajutor din partea lui Dragos Olea, fara vreun scop anume am realizat un nou review la albumul Loredanei- Sundance si a iesit atat de frumos (repet, cu ceva ajutor) ceva foarte frumos, zic eu.Va invit sa il cititi si voi.

Dupa o cariera de peste 20 de ani, legendara Loredana revine pe piata cu cel de al 17-lea album, intitulat Sundance. Multi critici dar si fani spun ca este cel mai bun dintre toate si marcheaza o revenire in forta a divei in mainstream, dupa ce pe ultimele doua albume Made in Romanie si Tzuki a experimentat mai mult sau mai putin evident cu sounduri de inspiratie gipsy, lucru care a deranjat o parte dintre ascultatori. Cert este ca Sundance e primul album inregistrat de Loredana in limba engleza (cu mici pasaje in romana la Sundance si Bella Sera) chiar in New York.

Albumul are in total 13 track-uri, pastrand in general o directie electro-pop. Melodia care da si numele albumului este clar o piesa tipica de vara, care ar ajunge in fruntea clasamentelor cat ai clipi, datorita sound-ului fresh si catchy. Iar Loredana suna de-a dreptul psihedelic si exotic distribuind raze de soare in romana pe refrenul track-ului Sundance.

Probabil multi ar putea fi tentati sa puna aceeasi eticheta si piesei Dance or die insa nu este neaparat o piesa atat de vara; mai degraba este un all-year hit, un manifest futurist pentru dans care are toate elementele necesare de la refren la sound pentru a te face sa dansezi fie ca e luna decembrie si te pregatesti de Craciun fie luna mai cand iti planifici concediul.

Girl of your dreams ma duce cu gandul la o Lori adolescenta zglobie pentru ca suna ca un soundtrack perfect pentru un episod din Powerpuff Girls, iar  Limerence – piesa care anuntase inca din vara lui 2008 venirea acestui album, atunci cand a fost cantata prima oara la o emisiune TV – este o un electro-funk produs impecabil si cantat in forta. Daca Loredana ii va face videoclip se anunta o senzatie in cluburi si topuri.

Like a rockstar beneficiaza de un video extravagant filmat la Paris in stilul anilor ’60 si care eludand inteligent asteptarile tuturor pentru ceva vizual mai in forta si mai rock, functioneaza perfect cu povestea cantecului. Children of the corn are parca prea multe pasaje rap, vocea Loredanei fiind prezenta doar in refren aducand un miros de Lumea e a mea, colaborarea de acum cativa ani buni cu BUG Mafia.
Pleading vine cu un text superb si cu un adevarat boom in refrenul adictiv despre incercarea de a evada dintr-o poveste de dragoste damnata, iar Midnight affair este genul de melodie care iti sugereaza automat un scenariu de clip (maybe it’s just me) cu o Loredana misterioasa intr-un cadru nocturn si cu un chef de midnight affair (poate si pentru ca inspiratia pentru acest cantec a fost aclamatul film Eyes Wide Shut al lui Stanley Kubrick si controversatele scene de dragoste a carei protagonista era Nicole Kidman). La fel de cinematic suna si Bella Sera. Urmatoarea melodie despre care am sa va spun e Mais uma caipirihnia (Lost in Trancoso) care a suferit o mica cosmetizare pentru a se adapta sound-ului de pe acest album, fiind inclus si pe Tzuki intr-o alta varianta dar cu aceleasi versuri;

Crazy Rose aduce un aer de brazilian_funk-meets-western_party, iar Y.O.U suna insinuant, ingenuu, hot si antemic in acelasi timp si iti induce un flux de energie happy; Soul frequency este demential: textul Loredanei despre povestea de iubire dintre doi roboti este o metafora memorabila pentru ideea de abandonare intr-o relatie noua si pentru cantecul ce suna spatial si dramatic; cea mai electro piesa de pe album.

Sundance merita sa fie in casa oricarui colectionar de muzica buna, fiind dupa mine chiar albumul anului. Merita ascultate in mod special: Dance or die, Midnight affair, Pleading, Soul frequency, YOU si Limerence.

Pentru ca imi sunt foarte dragi, ieri am fost la un nou concert Alexandra & Alec in Violeta’s Vintage Kitchen. Localul este foarte frumos, retras, linistit si ce mai vreti voi, intr-un cuvant e superb. Alexandra cu Alec si NMC au fost, as usually, plini de energie si caldura, care au reusit sa o transmita oamenilor veniti in micutul local. Pe langa obisnuitele piese, de care nu ma prea satur, au cantat in premiera “Little bit of love” pe care Alex a reusit sa o inregistreze si pana saptamana viitoare speram sa o putem arata si voua. Nu trebuie sa uitati ca la Violeta’s VK din doua in doua saptamani, sambata, ii puteti vedea pe Alexandra si Alec cantand live insa trebuie sa va rezervati o masa cu cateva zile inainte la numarul 0213100681. Pe 31 octombrie mergem din nou! Pentru mai multe poze si detalii intrati la Alex pe blog.

Pe 10 octombrie 2009, Alexandra Ivan a sarbatorit 10 ani de muzica, de cand scrisese primul ei cantec “No quiero olvidar”, alaturi de Alec in bar Deja Fu din Capitala. Ca de fiecare data, s-a simtit  magia in aer. Dragostea si pasiunea lor pentru muzica a fost transmisa foarte usor publicului prin piesele pe care am ajuns sa le ador. Ma refer la “Beautiful life”, “Blonde girl”, “Asculta-ma”, “Stranded”, “Change the world” cantata alaturi de NMC sau primul lor single “La cafea (cum altfel)”.

De fiecare data un concert Alexandra & Alec e o experienta frumoasa si de neuitat iar pe 17 octombrie vor fi prezenti la Violeta’s Vintage Kitchen, de pe str Batistei 23. Ne vedem acolo, da?

Intra aici si citeste cum a fost primul meu interviu luat Alexandrei Ivan si lui Alec Sandor in urma cu un an, in cadrul EtnoJazz Festival din Arad, si aici pentru a vedea cum a fost cea de a doua intalnire cu ei la Theatrum Mundi Arad.

Acum aproximativ un an toata lumea fredona “Hot”, primul hit al Innei. Nu se stia mare lucru despre solista insa piesa incepea sa fie difuzata pe toate posturile radio si se auzea in mai toate cluburile. Mai apoi aparuse si primul video si am inceput sa am o impresie din ce in ce mai buna despre ea. Abia cand a lansat “Love” pot spune ca a inceput sa imi capteze si mai mult atentia si prin primavara lui 2009 (parca) a aparut si site-ul, sub forma de blog. Mi-a placut, si imi place, la nebunie felul in care se interactioneaza cu fanii si nu numai. Multe informatii interesante, poze, si update-uri constante care te fac sa intrii cat mai des. Este clar o metoda cat se poate de simpla, dar rar folosita de artistii de la noi, de a fideliza cititorii. Astfel nu vor intra numai fanii Innei ci si ascultatorii de muzica buna sau chiar presa. De cateva saptamani, datorita succesului pe care il avea blogul, www.inna.ro fusese transformat intr-un site mai complex avand si o sectiune speciala dedicata fanilor.

Este de admirat faptul ca Inna a reusit sa sparga topurile si in afara tarii devenind un artist international de succes. Isi lansase albumul in Polonia si Rusia iar acum urmeaza sa apara si la noi in curand. Pe langa toate acestea ea e nominalizata la categoria “Best Romanian Act” in cadrul MTV Europe Music Awards, ce vor avea loc anul acesta la Berlin (pentru a o vota intrati aici).

Pe final, pot sa spun ca ascensiunea Innei inca nu s-a oprit si sunt sigur ca vom mai auzi multe piese de succes din partea ei.

Ieri, cu ajutorul Alexandrei Ivan, am reusit sa merg la videochat-ul apropo.ro cu Loredana, care a avut loc in Brown Sugar. Echipa e plina de energie si sunt foarte amabili in acelasi timp iar locatia aleasa a fost superba. Loredana a sosit chiar la ora exacta iar in timp ce incepuse sa vorbeasca la camera isi dadu seama ca nu chiar toata lumea e din echipa celor de la Apropo. Doamna Cristina Constantinescu, cea care pune intrebarile la videochat, i-a spus la un moment dat de fanii din spate despre care Lori a raspuns ca suntem peste tot unde e si ea. As vrea eu sa pot ajunge peste tot dar nu se poate din pacate. Acea ora trecuse aproape fara sa observ si imi dadusem seama ca deja se termina videochat-ul. Am apucat sa vorbim putin, fiind surprinsa de faptul ca ne aflam si noi acolo, de obicei intalnindu-ne pe la concerte din Arad sau Timisoara. Pe final a fost o seara ne neuitat, cu multe poze, ca de fiecare data cand am ocazia sa o vad pe Loredana, artista mea numarul 1.

Dupa ce primisem invitatiile am stat putin pe afara dupa care am intrat si incepu nebunia. Multa lume se invartea agitata, fotografii asteptau cu nerabdare sa apara actorii iar reporterii luau interviuri persoanelor deja ajunse (norocul meu ca am scapat). Incet au aparut si actorii la intrarea in cinema si lumea mergea la fiecare in parte pentru autografe si poze. Mi-am facut si eu poze cu aproape toti actorii dar merita de amintit in mod special: Gheorghe Visu, Carmen Tanase, Nicoleta Luciu, Cabral, Diana Dumitrescu, Dana Rogoz, Octavian Strunila si Doinita Oancea. Desi aparuse in film, marea mea dezamagire a fost absenta Loredanei. La ora 20:30 invitatii au inceput sa se aseze in scaunele lor pentru ca mai apoi sa inceapa filmul. O comedie, piperata cu replici cat se poate de originale, a tinut publicul cu gura pana la urechi ca mai apoi finalul putin mai dramatic (moartea Rozei- interpretata de Nicoleta Luciu) sa intristeze putin atmosfera. Dupa incheierea filmului toti actorii au pasit pe scena si s-au lasat fotografiati, interpretii lui State si Flacara spunand cateva vorbe urmati de producatorul general, Ruxandra Ion, ca mai apoi sala sa fie inundata de confetti si evenimentul ajungand la final. A fost o seara cat se poate de frumoasa, pentru ca recunosc ca nu mai fusesem la un cinematograf de foarte, foarte mult timp, iar evenimentele de acest gen ma incanta mereu.

La Roux cred ca are unul dintre cele mai tari albume ale acestui an, abordand un stil electro-pop care e pe gustul meu. Desi nu multa lume stie, La Roux este de fapt un proiect format din solista Elly Jackson si producatorul Ben Langmaid, insa majoritatea publicului asociaza numele proiectului cu numele de scena al cantaretei. Primul single lansat de pe albumul de debut, numit simplu “La Roux“, este “Quicksand” lansat la sfarsitul lui 2008 avand un succes mediu in UK. Abia cel de al doilea single “In for the kill” a reusit sa faca numele La Roux cunoscut in intreaga Europa (mai nou si in US) si chiar si in Romania. Clipul piesei il vedeam destul de des pe Utv iar apoi am vazut si un spot de promovare al intregului album, cu partener media Mtv (si cred ca alaturi de ProFm) iar apoi am auzit piesa si pe cateva posturi de radio. Eu ma bucur ca am reusit sa il gasesc chiar in tara de origine a celor doi, adica UK, chiar inainte sa apara pe la noi. Cel de al treilea single este  “Bulletproof” care beneficiaza de un video inedit si versuri cu atitudine. Al patrulea, dar nu ultimul, single extras de pe album e “I’m not your toy“, care va fi lansat pe 29 septembrie, avand un video destul de amuzant, punand in evidenta stilul iesit din comun al solistei. Se spune ca cel de al cincelea single va fi “As if by magic“, dar inca nu fusese confirmat in mod oficial de catre casa de discuri Polydor.